Tata uita... Tu uiti ca esti tata?

De W. Livingston Larned Asculta-ma, fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai de scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: ”Pa, tati!”, iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: ”indreapta-ti umerii!”
Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-se acasa cu forta. Sosetele costau bani – si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata!
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil,cu o umbra de durere in priviri? Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii.
”Ce vrei?” m-am rastit.
N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu multa dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi a plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod de papura, de a certa – asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa imi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenuncheat acolo, rusinat!
E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti- le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: ”nu e decat un pusti – un baietel si nimic mai mult.”
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decta un copilas. Pana mai ieri te purta mama brate si iti odihneaicapsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult.
In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. ”A sti totul inseamna a ierta totul.”
Asa cum a spus Dr Johnson: ” Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu-si dau ultima suflare.”
De ce am cere mai mult decat Dumnezeu
Iti multumesc pentru ca te-ai oprit din drumul tau si ai citit aceste randuri prin care poti incepe sa schimbi ceva ACUM... si daca vrei sa imparti fericire, iubire si acceptare da un share sau like si aminteste-ti sa te inscrii la newsleterul saptamanal care sa te tina la curent cu toate gandurile bune...

 

Loredana Latis

Antrenorul tau pentru succes-loredanalatis

COPIII – O MINUNE ÎNŢELEASĂ GREŞIT

Îmi aduc aminte că atunci când mama mea, în fuga şi graba ei zilnică, uita să-mi mai ofere tandreţe şi iubire, mă îmbolnăveam. Atunci mă bucuram cel mai mult de atenţia ei… Mă gândesc acum dacă nu cumva asta ar fi cauza unui număr atât de mare a copiilor bolnavi. Părinţii se plâng că nu reuşesc să trateze până la capăt o boală că imediat apare alta în loc. Oare de ce? Adesea dăm vina pe medicamentele de proastă calitate, pe imunitatea slabă a copilului, pe medicii incopetenţi etc. Nimeni nu caută problema unde trebuie căutată – în situaţia familiei, în relaţia mamă-tată, în iubirea şi răbdarea de care se dă dovadă faţă de copil, în timpul dedicat lui nu numai pentru a face temele, ci şi pentru a-i povesti ceva frumos, pentru a-l întreba cum se simte, cât de fericit şi mulţumit este.

Părinţii îşi privesc copii ca pe ceva mic, ca pe un omuleţ care încă nu ştie nimic despre lumea în care trăieşte, care trebuie educat şi instruit. Nu-i permitem niciodată să se manifeste, întrebările lor ne par fără de sens sau amuzante, remarcile sau opiniile lor ne par absurde şi prosteşti. Se mai întâmplă să spunem “Taci că eu ştiu mai bine!”. Ce eroare!

Copii cu crize de nervi, copii complexaţi, copii încremeniţi de frică, copii rataţi, copii cu note mici, copii care dorm prea mult şi învaţă prea puţin, copii care privesc prea mult TV-ul şi preferă calculatorul înainte de orice… Ei există peste tot… Îi condamnăm şi îi pedepsim, dar niciodată nu ne întrebăm: De ce sunt ei aşa cum sunt? Răspunsul însă stă chiar la suprafaţă – uităm că aceşti copii simt tot şi văd tot, că ei sunt oglinda celor doi oameni care le-au dat viaţă, suferinţa lor vine din boala noastră, boala lor vine din suferinţa noastră… Ei respiră iubirea sau frica noastră, frustrarea sau bucuria noastră, ura sau fericirea noastră…

Din ipostaza unui copil, încă în grija părinţilor, vă îndem să aveţi grijă de micuţii voştri, tot ce-şi doresc şi tot de ce au nevoie este armonie, iubire şi pace! Degeaba ne sacrificăm pentru ei şi uităm de fericirea noastră. Ei nu vor sacrificiu şi nici renunţarea la propria fericire… Ei vor lumină, ei vor fericirea voastră, ei vor să vadă îmbrăţişările voastre, săruturile voastre, zâmbetele voastre, ei vor să simtă că mama şi tata sunt fericiţi, că sunt uniţi, că se iubesc şi că iubirea dintre ei doi se reflectă înmiit asupra lor.

Dacă toate acestea nu există, degeaba le mai spuneţi că trebuie să se comporte şi să vorbească frumos, că trebuie să iubească natura şi să-şi respecte părinţii, că trebuie să fie calm şi politos. Copiii nu fac niciodată ce aud. Copiii fac doar ce văd.

Pentru sfârşit vă las un citat deosebit, dar de puţini înţeles şi acceptat ca atare: „Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită. Ei vin prin voi dar nu din voi. Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.”

Nu vă limitaţi copiii, nu încercaţi să le impuneţi norme, nu-i îndemnaţi să intre în turma celor mulţi şi mediocri. Lăsaţi-i să se descopere şi vă veţi minuna ochii şi sufletul atunci când vor cuceri culmi nebănuite! Dumnezeu are grijă de toate!  Nu în zadar Iisus a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine!

Îngrijiți-i cu iubire!-http://www.crediniubire.me/copiii-o-minune-inteleasa-gresit/

Educatie pentru Creatie

Educatie pentru Creatie

by Lupul Albin Neale D. Walsch

In zilele Noii Spiritualitati, educatia se va concentra pe creatie. Educatie pentru creatie, asa se va numi – si va fi unica diferenta majora intre scoala de ieri si cea de maine.
Scoala le va arata tinerilor Cine Sunt cu Adevarat. Ii va face sa se deschida catre Creatorul Launtric. Ii va ajuta sa se vada pe ei insisi si sa creda in ei insisi ca Sursa a experientei lor de viata si ca Autoritate asupra propriei lor vieti. Ii va readuce la intelepciunea lor launtrica si ii va incuraja sa-si modeleze propriul lor adevar launtric. Le va arata si cum anume sa faca asta. Scoala de maine va fi diferita de “vechea scoala”, pentru ca ea va urmari sa trezeasca mintea copilului, nu sa o ucida; sa elibereze mintea copilului, nu sa o impovareze; sa deschida mintea copilului, nu sa o inchida.
Ii va ajuta copilului sa-si largeasca gandirea (intelectul, mintea), nu sa o ingradeasca; ii va elibera mintea, nu o va tine prizoniera. Iar cel mai important lucru este ca scoala de maine va face legatura intre mintea si sufletul copilului, intre trupul si mintea sa – scoala il va invata sa le traiasca pe cele trei, ca pe un tot.
Si, in final, scoala le va arata copiilor cum sa traiasca toate experientele de viata, ca pe un tot unitar.
Educatia pentru Creatie se va concentra in jurul urmatoarelor mesaje principale, pe care Noua Spiritualitate le va aduce copiilor:
1. Esti Una cu toti si cu toate cate sunt in Univers – inclusiv cu Dumnezeu. Toate lucrurile sunt parti ale Unui Singur Sistem Viu.
2. Pentru ca esti Una cu Dumnezeu, ai puterea de a crea orice vrei sa experimentezi in viata.
3. Modul in care creezi este construit de ceea ce gandesti, spui si faci.
4. Este imposibil sa faci vreo gresala in procesul de creatie, iar esecul, este o iluzie. Tot ce creezi este perfect asa cum este – inclusiv tu.
5. Atunci cand creezi, iti implinesti scopul vietii, pentru ca, prin creatie, cresti si evoluezi – si pentru asta existati pe Pamant, tu si toate fiintele vii.
6. Viata Insasi este cel mai mare invatator al tau si cuprinde in ea consecinte inerente, dar niciodata pedepse. Pedeapsa nu face parte din planul lui Dumnezeu si nu are loc in Imparatia lui Dumnezeu. Invatatura a fost intotdeauna menita sa fie usoara – ea este, de fapt un proces de reamintire a tot ce sufletul tau a cunoscut dintotdeauna. Genul acesta de “invatare” va fi plin de bucurie, pentru ca vei folosi experienta pe care o ai acum pentru a iti aminti cat poti de mult despre Viata. Atunci iti vei aminti ce anume trebuie sa-ti amintesti exact, atunci cand trebuie sa-ti amintesi acel lucru pentru a face viata sa functioneze in viitor.
7. Incearca sa nu faci niciodata nici un rau nici unei persoane, nici unui loc sau lucru, ci doar sa-i ajuti pe ceilalti si sa-i iubesti cum poti mai bine, mai ales atunci cand au facut o gresala sau o nedreptate. Daca poti face asta, iti vei crea un prieten din fiecare om pe care il intalnesti – si cand vei avea nevoie de un prieten, acesta nu-ti va lipsi niciodata.
8. Exista suficient pentru fiecare. E nevoie de foarte putin ca sa fii fericit – si cel mai rapid mod de a crea fericirea pentru tine este sa creezi fericirea pentru altul.
9. Cel mai bun prieten iti este Viata Insasi, pentru ca ea nu are sfarsit. Cand se incheie partea ta de viata pe care o petreci pe Pamant, nu va exista nici o “Zi a Judecatii”, nu va exista condamnare si pedeapsa, ci pur si simplu vei avea ocazia sa-ti revezi toate gandurile, cuvintele si actiunile vietii tale si sa decizi daca, pornind in alte aventuri, vei dori sa faceti alte alegeri cand te vei confrunta cu circumstante similare. Alegerea este procesul prin care evoluezi si, in final, traiesti experienta a Cine Esti cu Adevarat.
Acestea sunt cele Noua Componente ale programei de baza pentru primii ani ai Educatiei pentru Creatie. Mesajele vor deveni mai complicate pe masura ce copilul avanseaza…
Adica, vrei sa spui ca nu va trebui sa-i invatam pe copii sa scrie, sa citeasca si sa lucreze cu numere?
Bineinteles ca trebuie sa invete si asta, insa doar ca instrumente cu care sa poata crea reconcilierea, re-crearea si re-unificarea. Acestia sunt cei trei R cu care voi si copii vostri puteti sa creati un viitor nou.
In zilele Noii Spiritualitati, prioritatea educatiei nu va mai fi raspandirea si comunicarea de date si fapte, ci cresterea gradului de sensibilitate, de constienta, de intelegere, de compasiune, de acceptare, de slavire si de pretuire a splendorii si miracolului Vietii.
Reconcilierea trebuie sa includa restaurarea societatilor si persoanelor, astfel incat acestea sa se poata simti din nou intregi. Asta include reparatii pentru pierderile din trecut, in masura in care este posibil. Inainte de a fi in stare sa se gandeasca cine ar putea sa devina, oamenii trebuie sa simta ca au puterea de a fi cine sunt.
Proiectele de restaurare ar trebui sa includa acoperirea prapastiei dintre bogatii lumii si saracii lumii. Mai mult decat orice altceva, saracia si educatia deficitara – care se transpune in lipsa de sanse si lipsa de consitienta – sunt factorii care mentin omenirea in stadiu de adolescent a evolutiei sale. Reconcilierea, asa cum este descrisa aici, este primul pas in procesul reinnoirii umane. Trebuie sa vedeti ce ati facut, inainte de a putea vedea ce urmeaza sa faceti.
Re-crearea inseamna renuntarea la vechile cai si la vechile povesti, la vechile obiceiuri, la vechile rationamente, la vechile motivatii, pentru a face ceva – si re-crearea voastra din nou, in urmatoarea cea mai mareata versiune a celei mai inalte viziuni pe care ati avut-o vreodata despre Cine Sunteti. Vorbim despre redefinirea voastra ca specie.
Daca vreti sa traiti impreuna in pace si armonie, lumea voastra va trebui sa se reinventeze, sa creeze alte idei despre ce inseamna sa fii om, ce inseamna sa ai success, ce inseamna sa ai abundenta si fericire.
Mare parte din aceasta munca de re-creare se poate face prin Educatia pentru Creatie. Insa ea trebuie sa implice si eforturile combinate ale popoarelor, ale guvernelor si ale organizatiilor neguvernamentale din intreaga lume.
Educatia pentru Creatie – care, printre altele, va contine programe nu doar pentru copii, ci si pentru oameni de toate varstele – va incuraja intotdeauna omenirea sa caute experienta reunificarii cu Tot Ce este. Asta inseamna re-unificarea cu Dumnezeu si cu Toti Oamenii de Pretutindeni. Inseamna “contopirea mentala” cu tot ce este Viata, in multiplele ei forme de manifestare. Inseamna a deveni Unul.
Acest ultim R este poate cel mai important dintre cei trei. Pentru ca, daca asta se poate realiza, atunci tot restul va veni de la sine. Realizarea ca sunteti O Singura Fiinta – ca tot ce este in Viata este, de fapt, Un Singur Lucru, care se Manifesta – aceasta revelatie poate si chiar va schimba pentru totdeauna intreaga voastra experienta de viata.
(Neale Donald Walsch)
sursa: http://lupulalb.wordpress.com